Este urbanismul in Cluj bine intenționat și planificat? Nu el este un urbanism întâmplător sub impulsul unor evenimente accidentale, a unor situații politico-economice sau chiar la bunul plac al unor persoane influente, deși el trebuie să fie intervenția planificata și intenționată de ocupare a spațiului cu construcții cu diverse folosințe și a dotărilor necesare chiar mai prozaice cum ar fi alimentarea cu apa și canalizarea.
Ca oraș cu pretenții culturale, mai puțin o sincopa industrială in comunism, in Cluj după 1989 ne mândrim acum cu câteva noi construcții (sic) sportive.
Decizia construirii lor s-a făcut intr-o transparență cețoasa prin metoda va consultăm dar facem tot cum vrem noi. Vreau sa spun ca o delegație de arhitecți ai filialei OAR am semnalat d-lui Nicoară, președinte al Consiliu Județean (in funcție vremelnica la acel moment), ca este nevoie de un stadion in locul celui vechi dar mai întâi lipsește o sala real polivalenta unde poți să ai activități culturale și sportive in orice anotimp,
spre exemplu Bercy din Franța vezi https://fr.wikipedia.org/wiki/Palais_omnisports_de_Paris-Bercy
Între timp s-a făcut stadionul (iarna nefolositor) și o sală polivalentă (polivalentă practic numai pentru activități sportive si atât)
În lipsă de altceva cultura s-a mulțumit și cu stadionul, folosit ca spațiu sezonier pe timp de vara (Untold) și cu subsolurile de sub acesta (club Formspace), iar sala de sport nouă e folosită pentru spectacole dacă sala casei de cultură a studenților nu este disponibilă sau prea mica.
Cultura a transformat la nevoie și spatii industriale abandonate după 1989, o idee ce se răspândește în Europa și nu numai și care s-a verificat la Cluj (Fabrica de pensule) unde creativitatea tinerilor a adus faimă și bani.
Să revenim la problema spațiilor cu destinație culturală din Cluj si să ne reamintim ce spații de cultură importante am moștenit până acum?
- Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” edificată în 1908
- Universitatea „Babeș-Bolyai” edificată în 1919
- Teatrul Național Cluj edificat in 1906
- Teatrul Maghiar de Stat Cluj edificat 1910
- Muzeul de artă / palatul Banffy 1774
- Colegiul Academic – Casa Universitarilor edificată 1937
- Casa de Cultură a Studenților edificată (!de comuniști) 1957
După cum se vede din planul zonei centrale a Clujului toate clădirile din lista fără excepție au un amplasament privilegiat, „de onoare” fie in front de piețe fie la intersecții de străzi majore fie ca front major al străzilor.
La acea vreme spiritul civic de emancipare împreuna cu o primărie perseverentă și determinată să acționeze, au eliberat acele amplasamente valoroase prin cumpărare, despăgubire, schimb de teren etc.
La punctul 6 este menționat colegiul Academic pentru că sala acestuia, deși de mărime redusă, a fost locul unde orchestra Filarmonicii din Cluj a concertat pentru o lunga perioada pana in 2010 când pentru 2 ani sala nu a mai fost disponibilă din pricina chiriei exagerate ceruta sub conducerea rectorului Andrei Marga.
Construirea sălii filarmonicii a fost planul multor primari, iar in 2006 primăria a solicitat (neorganizat ca un concurs de idei) găsirea de amplasamente posibile. Personal am propus amplasamentul pe strada Barițiu
Filarmonica ar fi completat frontul de clădiri fără valoare ar fi redeschis folosirea malului Someșului si completat vederea spre versantul Cetățuia inclusiv cu un posibil pod pietonal spre acesta. In următorii ani UTCN a speculat terenul, blocând cu construcții noi malul Someșului si lăsând maghernițele de la frontul străzii in văzul turiștilor.
In 2010 o veste mare, primăria organizează in parteneriat cu Ordinul Arhitecților din Romania concurs pentru filarmonica. Binevenita decizia am spune dar unde va fi amplasată ?
Primăria a anunțat ca s-a găsit un teren de 1,3 hectare de pe B-dul 21 Decembrie nr. 106 pe care armata l-a cedat, eliberat, vândut nu mi-e clar nici acum.
Amplasamentul propus ne confirma dacă mai era nevoie de aserțiunea de început a articolului că urbanismul clujean este la întâmplare, tot așa cum locul propus acum pentru filarmonica este la întâmplare de-a lungul unei artere principale de trafic intens unde nu poți nici nu ai voie sa parchezi, sau să te oprești si unde vei găsi o filarmonica, sa-mi fie iertata expresia „in fundul curții” ascunsă în spatele unor alte clădiri de birouri sau hoteliere care sunt justificate de primărie să susțină cheltuiala cu filarmonica.
Adică in perioada 1900 s-au găsit amplasamentele pentru clădirile enumerate mai sus inclusiv bursa (acum cercul militar), camera de comerț (acum prefectura) etc., iar azi vom avea o filarmonica “in fundul curții” din mila armatei.
Concursul a fost câștigat dar imediat contestat de unii participanți pe motive ce denotă inconsistența temei și termenul extrem de scurt pentru elaborare propunerilor etc.
Din comentariile ulterioare jurizării concursului rețin acum numai pe cele ale colegului arh. Radu Drăgan (http://arhiforum.ro/agora/cateva-consideratii-asupra-concursului-pentru-filarmonica-transilvania), „De la început, a funcționat o confuzie între concursul de arhitectură și licitație, întreținută de graba Primăriei de a avea un proiect pe care să-l poată construi cât se poate de repede, și de incapacitatea OAR de a impune un alt punct de vedere”.
Nu voi comenta si eu rezultatul concursului pentru că din principiu amplasamentul e greșit, fapt confirmat si de ce după atâția ani de la finalizarea concursului și azi primăria tot încearcă sa concesioneze terenul unor investitori pentru ansamblul “Centrul Cultural Clujean” in care este cuprinsă si filarmonica dar față de care investitori nu se arată interesați.
Simt deja cum posibilul cititor se întreabă, dar tu ce propui?
Da am o propunere care nu-mi aparține in totalitate si care a încolțit citind următorul articol din ziarul Adevărul de Timișoara din data 7 noiembrie 2015
Titlul este „Cea mai veche casă din Timişoara a fost demilitarizată pentru prima dată în istorie. Armata a renunţat la Garnizoana din Piaţa Libertăţii”
După cele petrecute in Timișoara susțin că rezolvarea amplasamentului filarmonicii Clujului este sub nasul nostru si nu o observam.
Este vorba ansamblul de imobile al fostei cazarme austriece din Cluj, actualmente în folosință Diviziei 4 Infanterie „Gemina” situat în piața Stefan cel Mare
Acum simt indignarea multora fată de blasfemia făcuta de a mă atinge de cea mai de încredere instituție a romanilor armata (68,1% sursa ziare.com 22 martie 2019)
Dar sa judecam calm, nici o regula elementara de urbanism nu permite ca instituțiile cu grad de pericol pentru cetățeni să se amplasează în centrul orașelor. Printre aceste instituții cu grad de pericol pentru cetățeni sunt și cele militare, respectiv centrul de comanda al diviziei 4 infanterie. In situația tulbure de azi cu războaie in curs sau pe cale să se iște, in cazul unei posibile agresiuni militare, această clădire ar fi prima țintă. Integrându-se in NATO armata va trebui să țină cont și de normative NATO care interzic prezenţa unităţilor militare în pieţe publice, tocmai pentru a evita implicarea civililor în cazul unui atac terorist ori altfel de incidente armate.
Sa fiu bine înțeles, nu propun „alungarea” armatei din Cluj. Dimpotrivă prin propunerea (re)folosirii amplasamentului acesteia în scop cultural s-ar deschide oportunitatea unui nou sediu pentru divizia 4 la standardele NATO de azi.
Alții vor fi sceptici din cauză că pe amplasament este un monument istoric, cazarma austriaca Sf. Gheorghe, in lista monumentelor istorice la poziția 950 CJ-II-m-B-07460 edificata intre 1834-1837. Cu siguranță prin folosința culturală propusa, clădirea monument va fi mai bine restaurată și pusă in valoare decât renovarea de curând făcută de armată, care spre exemplu a pus tabla de o culoare revoltătoare pe acoperiș.
“Centrul Cultural Clujean” propus de primărie, dacă se va dezvolta pe cei circa 20 000 mp disponibili pe acest amplasament ar putea deveni un „mall cultural” de interes regional pe Transilvania dacă nu și mai mult.
Condiția este să se organizeze un concurs de soluții din care să se definească și tema evitând situația de la concursul anterior când tema a fost elaborată netransparent sub influența unor sfătuitori “de încredere” ai primăriei. Rezultatele concursului ar pute să justifice apoi abordarea de discuții cu armata pentru soluția de relocare a acesteia luând ca model situația de la Timișoara mai sus pomenită.
Despre finanțare existența unui proiect valoros urbanistic si arhitectural cu propuneri clare ar sensibiliza probabil si pe clujenii plecați in cele patru zări așa cum s-a întâmplat de exemplu la Brăila unde Festivalului şi Concursului Internaţional de canto „Hariclea Darclée“, fondat şi condus de celebra soprană Mariana Nicolesco este in mare parte susținut din sponsorizări.
Proiectul cuprinzând și filarmonica ar aduce pentru oraș soluții de conturare, finalizare urbanistică a întregii zone inclusiv a pieței Cipariu, azi cu centrul ocupat de o catedrală a cărei construcție durează de aproape 30 de ani, cu o latura sudica cu clădiri insalubre inacceptabile și lăsate la voia tranzacțiilor imobiliare speculative, cu un nod de circulații auto vital pentru oraș .
Astfel s-ar contura mai clar un al doilea centru al orașului, în balanță cu cel al pieței Unirii.
Cred că propunerea ar merita atenția și altor colegi arhitecți, urbaniști, etc. chiar dacă negocierile cu armata vor fi de lungă durată luând desigur în considerare și găsirea amplasamentului și finanțarea noului sediu al diviziei 4 a armatei.
Consider că este ultimul amplasament de mare suprafață din Cluj cu proprietar/administrator unic față de care orice altă propunere de eliberare de alte amplasamente cu poziții valoroase, va necesita negocieri, exproprieri, cumpărări de terenuri și case cu mulți proprietari și care vor pune probleme mai mari primărie si cheltuieli mari din bugetului acesteia.
Pe de alta parte nu văd de ce primăria trebuie însărcinata sau lăsată în voia ei cu rezolvarea problemei filarmonicii, de ce sa așteptam „să ni se dea” o filarmonică fără să ne implicăm în amintirea spiritului civic de la 1900 cu ale cărui realizări ne mai mândrim și azi.
Le cer scuze celor care li s-a părut superficială abordarea mea dar nu am dorit sa fiu exhaustiv ci sa trezesc din adormire atenția simplilor cetățeni despre cum se decide o investiție importanta a orașului.
La final atrag atenția ziariștilor care sunt interesați de considerațiile de mai sus, că voi căuta sa răspund celor care vor răstălmăci vorbele mele pentru a le face știri de senzație. Nu doresc atenția acestora.
februarie 2020 arh. Traian ILCA SUCIU
Sed ut perspiciatis, unde omnis iste natus error sit voluptatem accusantium doloremque laudantium, totam rem aperiam eaque ipsa, quae ab illo inventore veritatis et quasi architecto beatae vitae dicta sunt, explicabo. Nemo enim ipsam voluptatem, quia voluptas sit, aspernatur aut odit aut fugit, sed quia consequuntur magni dolores eos, qui ratione voluptatem sequi nesciunt, neque porro quisquam est, qui dolorem ipsum, quia dolor sit, amet, consectetur, adipisci velit, sed quia non numquam eius modi tempora incidunt, ut labore et dolore magnam aliquam quaerat voluptatem
