Despre dezbaterea publică CIIC „Noul Parc Caragiale”

Motto : „Eficienţa unei ședințe este invers proporţională cu numărul participanţilor şi cu timpul afectat” (legile lui Murphy).

Constatări preliminare:

  • din câte ştiu eu, pentru ca o zonă verde să fie definită ca şi parc ar trebui să aibă minim 1 hectar altminteri este grădină publică sau scuar, ori vechiul/noul parc Caragiale are aproximativ puţin peste jumătate din suprafaţa minim necesară deci nu i se poate conferi titulatura de parc.
  • citesc din declaraţia de intenţii: „ Primăria Cluj-Napoca are în plan reabilitarea și introducerea parcului I.L. Caragiale, a străzii Octavian Petrovici și a patrimoniului natural …bla,bla… existent aici în circuitul turistic integrat al oraşului…bla, bla…vor transforma noul parc în oaza verde din mijlocul orașului. ” şi văzând frumoasa perspectivă anexată, mă întreb dacă firicelul acela de iarbă rămas după mineralizarea ce transpare din prezentare este tot ce reprezintă reabilitarea patrimoniului natural existent şi oaza verde din mijlocul oraşului
  • privind din nou perspectiva din prezentare mie mi se pare că la nivelul de călcare „oaza verde” este cât se poate de gris dar eu nu posed filtrul verde de care dispune primăria când priveşte (remarc totuşi în sprijinul ideii de „oază verde” pantalonii verzui ai siluetei de pe gradene).
  • bănui că tot în ideea înrădăcinării în conştiinţa oraşului a ideii de „oază verde” s-a înlocuit gardul viu existent înspre strada Bariţiu cu gradene din beton dar artistul a uitat să le coloreze în verde
  • recitesc emoţionat fraza: „ Primăria Cluj-Napoca are în plan reabilitarea și introducerea parcului I.L. Caragiale, a străzii Octavian Petrovici și a patrimoniului natural și arheologic existent aici în circuitul turistic integrat al oraşului” şi mă întreb dacă exhibarea patrimoniului arheologic existent va urma scenariul vestigiilor arheologice din imediata vecinătate, încălecate de clădirea cu 4 niveluri construită peste ele şi vizitabile doar cu un telefon în prealabil la curator (asta doar dacă tu ca turist ai un ghid care să te conducă acolo fiindcă altminteri ele nu sunt semnalate nicăieri).
  • probabil că gradenele din beton amintite anterior au şi rolul de a constitui refugiul pentru popasul de admirat „clădiri istorice în zonă” : imobilul 1900 cu nr. 2 (perceptibil cu coada ochiului drept), Institutul Politehnic (perceptibil cu coada ochiului stâng),  Mănăstirea Franciscanilor (în dreapta-spate a fundului), vestigiile romane şi medievale (sub pământ şi sub imobilul cu nr. 3 de pe str. Petrovici).
  • continui să citesc tot mai emoţionat despre „Prezenţa Canalului Morii – al doilea curs de apă ca importanță din municipiu” ori din câte se vede acum, sau mai precis nu se mai vede, canalul Morii este sub o placă de beton relativ proaspăt reabilitată de primărie, probabil pe vremea când „planificarea strategică” a uitat de existenţa acestui important curs de apă

Câteva idei pe lângă „planificarea strategică”

  • într-un Plan Urbanistic de Detaliu pentru parcul Caragiale elaborat acum vreo 3 decenii la defunctul Institut de Cercetare şi Proiectare Cluj, evidenţierea unui fragment important din vestigiile arheologice s-a făcut printr-un bulingrin vizitabil
  • chiar şi actuala configuraţie a parcului Caragiale mi se pare excesiv de betonată
  • dacă tot este previzionat ca „oază verde în mijlocul oraşului” eu aş propune:
    • gazonarea întregii suprafeţe a parcului Caragiale şi realizarea unui traseu „paşi de pisică” din dale de piatră naturală pe diagonala dinspre str. Victor Deleu spre Institutul Politehnic (cel mai utilizat); de ce nu se poate avea în vedere circulaţia/odihna direct pe gazon ?
    • eventual popasuri cu bănci ici-colo, la statuia lui Caragiale şi la monumentul victimelor holocaustului.
    • decopertarea şi reintegrarea canalului Morii este binevenită cu condiţia ca primăria să asigure şi igienizarea lui constantă.
    • mutarea parcului de skating în alt amplasament cu modernizarea şi amplificarea acestuia (cel actual este o caricatură a funcţiunii respective).
    • evidenţierea vestigiilor arheologice (situate aşa cum arată acum sondajele la o adâncime destul de mare) presupune deranjarea excesivă a parcului aşa că aş propune lăsarea lor în starea de conservare subterană, cu marcarea acestora pe un panou până când condiţiile materiale şi decizionale vor permite soluţii mai îndrăzneţe (dală urbană verde peste vestigiile arheologice vizitabile în subteran)
    • evitarea sub orice formă a betonării (deja) excesive a parcului

PS: am vrut să-mi expun părerile pe pagina de FB dedicată evenimentului „Dezbatere CIIC – Noul Parc Caragiale” , la rubrica „Discuţii” dar am citit cu stupefacţie că

„Permisiunile de postare pentru acest eveniment au fost dezactivate pentru invitaţi”,

probabil în spiritul de „implementarea unui sistem electronic de digitalizare și simplificare a serviciilor publice oferite cetățenilor Municipiului Cluj-Napoca” şi „pentru creșterea transparenței decizionale și simplificarea procedurilor oferite cetățenilor municipiului Cluj-Napoca”. (citat din declaraţia de intenţie ale CIIC).

arh. Mircea Purdea

Lasă un răspuns

Read Next